luni, 24 noiembrie 2008

Ce ne facem?

De fiecare dată când am ascultat poveştile sau problemele oamenilor din mai multe cartiere m-am întrebat cum poate să vină un candidat în campanie să vorbească despre voturi şi proiecte, când oamenii aceia nu au ce pune pe masă? Cum să-i pese unui om să meargă la vot, să voteze x sau y, când el se gândeşte cum să-şi împartă salariul ca să-i ajungă toată luna? Ce om cu capul pe umeri ar mai avea încredere în cuvinte sau în candidaţi?

Cu toate astea, eu am ales să lupt. Am pornit cu gândul ăsta şi îl voi duce până la capăt. Recunosc şi cred că ştim cu toţii că e foarte greu să câştigi încrederea unui om din cuvinte sau chiar din fapte. Cu o floare nu se face primăvară. Până şi încrederea unor oameni apropiaţi e greu de câştigat. Ce să mai vorbesc de încrederea pe care o cer politicienii, mai ales că cei mai mulţi nu fac decât să mintă frumos. Te descurajează această situaţie. Dar altă soluţie, în prag de alegeri, nu există. Decât aceea să stai de vorbă cu oamenii şi măcar să le asculţi şi să-ţi notezi problemele. Un candidat nu poate ajuta, la nivel legislativ. Nu are puterea asta. Un deputat sau senator are.

Asta am încercat să le explic eu oamenilor. Prin întâlnirile cu ei, prin scrisori, prin site, pe blog, prin presă, prin orice mijloace. Foarte mulţi mi-au spus că România are nevoie de oameni tineri la conducere. De o altă viziune, de o altă mentalitate. Dar şi că ei ar da mai greu votul unor tineri, pentru că nu-i cunosc şi nu ştiu ce pot şi ce nu pot să facă. Şi atunci cum poate veni schimbarea clasei politice?

M-am depărtat un pic de la gândurile cu care am început să scriu. Despre încredere şi cum poate fi ea câştigată. Pentru că eu cred că încrederea nu se acordă aşa, oarecum, ci se câştigă. Se merită. Ca salariul. Dacă munceşti, iei bani, dacă nu, nu iei şi gata. Aşa ar fi corect. În toate zilele care au trecut am văzut o lipsă de interes şi o mare neîncredere în politică şi politicieni. Şi oamenii îşi justificau neîncrederea prin problemele pe care le au. Foarte puţini erau mulţumiţi de viaţa pe care o duc. Unii nu înţeleg că problemele lor se pot rezolva prin hârtii, şedinţe în Parlament şi legi. Vor să scape de probleme acum, pe loc. Ce bine ar fi dacă s-ar putea aşa! Înţeleg atitudinea lor, dar am încercat să le explic că salariile şi mai ales pensiile nu se pot mări fără o bază legală. Că economia nu se poate dezvolta fără muncă, adică fără producţie. Că nu putem avea şcoli mai bune fără profesori buni, care trebuie plătiţi, că nu putem avea medici buni dacă nu facem cumva să-i ţinem în ţară...

E foarte greu să le explici aceste lucruri unor oameni care nu au ce pune pe masă şi care nu dorm de grija copiilor, a părinţilor, de grija ratei la bancă sau a facturilor mari...Cum să faci asta?

Sper ca după 30 noiembrie să am ocazia să le dovedesc sibienilor că speranţele pe care şi le-au pus în votul lor nu au fost deşarte. Sper să le pot mulţumi că au avut încredere în mine şi să mă pot apuca de treabă!

miercuri, 12 noiembrie 2008

Răspunsuri pentru voi

În primul rând, trebuie să vă spun că timpul meu a fost mâncat de campania electorală. Am citit comentariile voastre în fiecare zi şi, după cum vedeţi, le-am postat pe toate pe blog.

Oisb, mulţumesc pentru invitaţie. Sper să apar pe blogul tău doar în calitate de cititor, undeva, la comentarii. Ai avut o idee foarte bună cu blogul. Felicitări! Sunt curios ce spun cei pe care i-ai citat acolo.

Monik S (akinom), aş fi preferat să-ţi fi răspuns eu la întrebările tale. Voi încerca să o fac acum. Mă întrebi de ce am ales să candidez din partea PSD. În Statele Unite ale Americii am fost membru al Partidului Democrat, partid cu o doctrină destul de apropiată de PSD-ul nostru. Când spun asta, mă refer la protecţia socială, la punerea în aplicare a unui plan pentru sănătate care să permită tuturor românilor controale de prevenire a bolii şi tratamente medicale, dar şi la alte aspecte. În plus, PSD este recunoscut ca fiind partidul căruia îi pasă, în primul rând, de oamenii simpli. PSD este partidul care militează pentru implicarea statului în economie, şi aici mă refer la sistemul de impozitare. Acesta ar trebui să fie mai mare pentru firmele care oferă servicii şi mai mic pentru cele care produc. Nouă ne lipeşte producţia. Se închid fabrici şi importăm tot mai multe din alte ţări, iar costurile sunt mari. Dacă am avea mai mult grijă măcar de producţia agricolă, s-ar vedea diferenţa. Aici, în România, tot mai mulţi au bani, dar nu produc nimic. Fac speculă sau fură direct, fără nici un fel de jenă. Şi apoi dorm liniştiţi nopţile... Aşa nu se mai poate!

Mie nu îmi apar pe site erorile de care vorbeşti tu. Nici pe site-ul fundaţiei, nici pe www.barbueugen.com. Cu ce browser intri? La mine merge şi cu explorer, mozilla, safari...Mulţumesc că mi-ai spus, o să verific şi cu alte browsere.

Am mai primit întrebări legate de fundaţie şi reproşuri că aş folosi fundaţia în scop electoral. Am înfiinţat-o târziu, cum spui tu, pentru că târziu am decis să mă întorc în ţară. Să muncesc aici, să creez aici ce am creat acolo. Producţie plus locuri de muncă. Pe de o parte, ai dreptate. Trebuia să revin mai repede, să mă apuc de lucru mai repede şi, în acest fel, aş fi evitat şi reproşurile că am venit tocmai în anul electoral. Pe de altă parte, mă bucur că am venit acum, la 31 de ani şi nu m-am întors la 50 sau la 60, când nu aş fi avut atât de mult timp să mă implic. Tu ştii deja proiectele demarate de fundaţie şi asta nu poate decât să mă bucure. Mulţumesc pentru felicitări şi critici. Sunt constructive!

Sorin, mă bucur că-ţi plac afişele. Nu m-a certat domnul Cindrea.

Radu, răspunsurile pentru Monica sunt şi pentru tine. Dacă mai ai alte întrebări, le aştept. Voi încerca să răspund cât mai repede posibil.

Anonim, sper că răspunsurile de mai sus au reuşit să te lămurească. Cum am plecat din Sibiu când aveam doar zece ani, şcoala generală, liceul şi facultatea le-am terminat în State. Am terminat facultatea de Matematica- Statistică de la universitatea din Minessota. Nu am fost scos la înaintare de un membru dintr-o funcţie de conducere din PSD. Am ales PSD pentru că ideile lor corespund, în mare parte, cu ale mele. Ştiu că sună ca un clişeu, dar nici nu am fost împins, nici nu am dat cu banul, spre ce partid să mă îndrept. A fost o alegere pe care am gândit-o înainte să o iau.

Îmi cer scuze pentru întârzire. Vă aştept şi cu alte întrebări, propuneri, sugestii, idei, critici, laude, cu tot ceea ce aveţi de spus.

Zile frumoase!

marți, 4 noiembrie 2008

Bun venit pe blogul meu!

De astăzi, sunt alături de voi și prin acest blog. L-am creat în campanie, ca mijloc de comunicare, dar trebuie să vă spun că părerile și propunerile voastre, ale tuturor sibienilor, contează și după alegeri. Comunicarea cu voi toţi e importantă în fiecare moment!

De ce blog? Pentru că sunt sigur că aveţi întrebări, la care eu sper să am răspunsurile. De când am revenit în Sibiu, după 20 de ani în care am trăit în Statele Unite ale Americii, mulţi m-au întrebat de ce m-am întors și, mai ales, de ce candidez, acum, pentru Camera Deputaţilor, din partea PSD Sibiu. Răspunsul meu a fost întotdeauna același. Pentru că de aici, din ţară, e mult mai ușor să mă implic. Să muncesc cu voi și pentru voi, pentru că numai prin muncă putem să avem ţara pe care o merităm. Din vorbe și promisiuni nu facem nimic. Eu am venit să mă angajez în faţa voastră!

E timpul să ne implicăm cu toţii, să lucrăm cu toţii în aceeași direcţie și pentru aceleași scopuri! Poate mulţi dintre voi îmi veţi spune "OK, domnule Eugen Barbu. Am mai auzit şi acum patru ani discursuri de campanie, mi-au cerut şi alţi candidaţi să am încredere în ei, să le dau votul meu şi nimic nu s-a schimbat pentru mine!" Corect, aveţi perfectă dreptate. De aceea, eu nu voi promite nimic. Voi continua munca mea, proiectele mele, unele începute înainte de campanie, altele în campanie şi vă voi lăsa pe voi să decideţi dacă fac bine ceea ce fac.

Haideţi să vorbim deschis despre părerile, propunerile şi problemele voastre şi să găsim, împreună, cele mai bune soluţii!